Insula


Crux nu mai era pe cer .

Doar soarele ii ardea orbitele , simtea sangele pulsand in vartejuri calde , corola de stelute mici si colorate .

Si valuri mici la picioare , spuma …  nisip ramas printre degete , uscat , vant pungas …

Da , nici nu se mai ridica sa se uite spre valuri … delfinul era acolo , martor tacut , prieten saritor … iscoada … si brusc stiu ca se afla pe o insula , in linistea infernala a valurilor , simfonie sau agonie .

Sarea il ardea deja , scoarta copacului – hainele , asa ca se dezbraca lent ,prea lent , pata alba pe plaja . Mergea incet , lasand valurile sa-i muste nisipul sub talpi , fara tinta , ore . Stia ca va gasi paraul , va spala hainele si trupul , apa in palme . Alaturi trebuia sa fie culcusul de copaci uscati spre moarte , frunze-vartej , radacini imbietoare . Va munci , ore sau zile sau luni , deja clepsidra timpului , nisip , nu mai avea importanta . Coliba il va primi , prag spre visare , popas spre alta zi .

Se intinse la soare , alaturi de haine . Ar fi strigat delfinul , sa-i spuna …

Poate maine.

, , , , ,

  1. Insula - Ziarul toateBlogurile.ro
  2. Vis3 « schtiel
  3. Schema « schtiel

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: