La inceput


Nu mai contau zilele … nu le mai numara , nu mai astepta cu ochii in zare .

Lucra asiduu la cabana lui , copaci si frunze moarte , radacini langa susur de ape , cel mai greu era cu trunchiurile de copaci trecuti in nefiinta , erau prea grei , prea imobili , le vorbea in soapta , cerand iertare .

Noroc cu nisipul , prieten printre degete , alunecare si fosnet . Rar facea pauza , apa limpede in Nautilusul urias , sunet de valuri . Atunci statea pe spate , incercand sa ghiceasca unde va apare Crux , spre seara …

Soarele il innegrise , isi simtea pielea straina si stramta , iguana … dar hainele zaceau inca acolo unde le spalase si uscase … civilizatie .

Da , avusese mari probleme cu tigarile de foi , aici nu erau magazine … asa ca suporta sevrajul cu durere si speranta … poate … dar nu mai conta , pietricele apareau mereu in prag , forme si culori , vartej . Le sorta , le spala , alinia , admira , numara . Ore in sir , cadran solar .  Si-ar fi dorit sa le dea un nume , dar mai bine le lasa anonime , daca maine plecau nu l-ar fi durut .

Delfinul era aproape , mereu atent , mereu langa mal . I-ar fi spus … niciodata nu-l lasa sa se apropie , fluiera scurt , lovea smaraldul apei cu coada si disparea … poate maine …

Si usor , inchipui o sticla de Porto din scoici si pietricelele sale , savura dulceata rosie a vinului sorbind direct din sticla .

Era insula lui.

, , , ,

  1. #1 by v on Februarie 2, 2011 - 09:07

    oare toti visam la o insula doar a noastra?

    • #2 by schtiel on Februarie 2, 2011 - 09:14

      Da , cred ca fiecare avem ascunsa o insula in vise , doar a noastra … Totul e sa si traim in/pe ea , chiar imaginar !

      • #3 by v on Februarie 3, 2011 - 13:27

        imaginar nu-i destul!

      • #4 by schtiel on Februarie 3, 2011 - 14:40

        😀
        Mai am , mai am !

    • #5 by schtiel on Februarie 2, 2011 - 09:15

      A , si multumesc de vizita . Sper din tot sufletul sa revii , daca ti-a placut insula .

      • #6 by v on Februarie 3, 2011 - 18:40

        mai vin, omule, mai vin…toti avem nevoie de liniste din cand in cand

      • #7 by schtiel on Februarie 3, 2011 - 18:59

        Te astept cu reala placere !

  2. #8 by pavelionut on Februarie 2, 2011 - 09:22

    DA cine nu ar vrea sa uite de toate macar pentru o scurta perioada de timp, dar dupa inapoi in lumea reala ca altfel nu ne indeplinim menirea pe lume. super povestioara.

    • #9 by schtiel on Februarie 2, 2011 - 09:27

      Multumesc de apreciere si vizita
      Nu cred ca putem uita , cel putin lucrurile importante pentru noi .
      Iar ce este realul , ce este imaginarul ?
      Va continua ( povestioara )…

  3. #10 by Shayna on Februarie 2, 2011 - 20:02

    La inceput…n-a fost cuvantul?

    • #11 by schtiel on Februarie 2, 2011 - 20:06

      Da , cam asa a fost (desi nu prea sunt martori) , vezi primul post „Pamant !” .
      Am despartit linistea de furtuna cu un singur cuvant .

  1. Schema « schtiel

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: