Ziua de odihna


Intins la soare , se odihnea . Printre pleoapele intredeschise , perdea de gene , o simtea pe Ea cum se apropie . O astepta , o dorea … si o lasa de fiecare data sa-l surprinda .

Ingenunghiata , Ea se apleca spre fruntea , buzele lui arse … ii ghicea mirosul , aroma , ii simtea rasuflarea calda pe pleoape … si indecent , trase cu ochiul spre decolteul Ei , spre sanii in floare , spre calde amintiri si dorinte nespuse … Brusc , se ridica si incerca sa loveasca pescarusul mascat ce se aplecase asupra lui , umbra peste visele sale .

Era un hot , mereu se strecura in apropierea lui , incercand sa fure pietricelele lui colorate . Mereu scapa , tipat prelung , planat spre valuri …

Vasili Kandinsky - Composition 8

Da , toate aveau nume … bine , asa cum a vrut el , sau in cazul pietricelelor , cum au vrut ele … Le spunea „rune” , indiferent de marime , culoare sau alte considerente … chiar si celor noi sosite in prag .

Nu preziceau nimic , nu prevesteau viitorul , nu ghiceau trecutul , nimic din toate astea . Runele … asezate corect ( chiar , cum or fi asezate corect ? ) ii ofereau sticla de nr.7 , sau o pitaya proaspata . Niciodata insa o tigare de foi ( si incercase , disperat … ) sau o salupa … cred ca aveau ele ceva ganduri ascunse … Cea mare , rosie , era singura ce avea nume .. Red … caci ii aducea aminte de old red sandstone … desi Scandinavia nu prea avea legatura cu Pacificul …

Se odihnea … si delfinul il chema , tacut , spre valuri . Inotase adesea spre el/ea ( si aici era o problema , inca nu avea nume … ) si niciodata aproape , cercuri si spirale , smarald si valuri …niciodata sa-l/o atinga … doar ochii tristi privindu-l .

Se odihnea . Zile trecute . Amintiri . Vartej de nisip . Clepsidra .

, , , ,

  1. #1 by memyselfandela on Martie 28, 2012 - 21:05

    Ea e o Fata Morgana? Sau o nalucire din vis?
    Imi place povestea.🙂

    • #2 by schtiel on Martie 28, 2012 - 21:12

      e in carne si oase …sau a fost … trist …

      • #3 by memyselfandela on Martie 28, 2012 - 21:23

        ce a fost va ramane, undeva in timp, pentru totdeauna…. si apoi ramane marea tristete … cunosc sentimentul prea bine…. si poate o inima pe care ne-o dorim de piatra…

      • #4 by schtiel on Martie 28, 2012 - 21:30

        din pacate , il stim …
        la mine e deja😀 si cata dreptate au versurile , multumesc !

      • #5 by memyselfandela on Martie 28, 2012 - 21:37

        of….🙂

      • #6 by schtiel on Martie 28, 2012 - 21:42

        da da ….😀

  1. Schema « schtiel

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: