Junk food , old food si good mood


Junk food

Seara spre casa . Autobuzul trece pe sub un panou cu o reclama „”xxxxxxx fresh food good mood” .

O salata hidroponica modificata genetic zambeste larg din farfurie .

„A crescut in Olanda , a facut cateva ore cu un camion pana la aeroport si a urcat cuminte in cala , desi are rau de inaltime . Alte cateva ore zborul ( da , stewardesele n-au bagat-o in seama , aveau alte preparate … ) si apoi au vamuit-o romanii ( si se vede ca stiu bine meseria … )

A asteptat cu sufletul la gura alte camioane , deja incepuse sa-i placa … erau de treaba baietii astia , o mai trageau un pic de foi si o tineau la rece … cateva ore pana la Constanta .

Isi dorise mult intotdeauna sa vada marea , dar nu a apucat , caci a intrat grabita in bucatarie .

Unde a sfarsit spalata cu apa cu clor si bucatita marunt in farfurie . Ultima imagine din ochii ei cruzi a fost un val de ulei ( n-a mai apucat sa vada  din ce surata de suferinta ) si un morman de condimente-conservanti-coloranti-arome ….si baiatul care ii zambise la inceput a aruncat-o neglijent in vitrina …”

Alaturi , un barbat ( corporatist dupa aspect ) vorbeste la telefon .

„Cobori la colt si iei ceva de mancare”

Respectivul/respectiva de la celalat capat [ mama , sotie , prietena , amanta sau de ce nu iubit … ca deh , ne-am modernizat -sau si mai rau/bine ( ca sa nu fiu acuzat de discriminare ) , androgin ! ] probabil s-a conformat , caci telefonul s-a inchis .

Adica era acasa . Deci putea pregati ceva , ceva . Dar nu , au preferat mancarea/otrava dulce-aromata . Un kebap , shaorma , cheeseburger ceva , ca la noi la romani .

*

Alta seara , acelasi panou publicitar , alt autobuz , de data aceasta o femeie , ( nu corporatista , normala ) tot la telefon .

„Pune orezul la fiert , iar crochetele de peste un pic mai tarziu”

Nu mai conteaza cine era la capatul celalalt …. sigur avea ochii oblici si vorbea italiana ….

A dracu coincidenta …

Old food

Mi-e dor de o tocanita facuta de mama , asa cum stie ea , ca in Moldova .

Sau de „scutecele Domnului” facute de bunica in pragul sarbatorilor de iarna …

Sau cand eram mici si tatal nostru ne trezea cu aroma cartofilor copti in jaratecul din soba .

Mi-e dor de gustul nucilor de pe cozonac , furate in miez de noapte de pe cozonacii bunicii .

Good mood

Chiar nu mai stim sa fim noi ?!

Chiar , unde ne grabim ?!

Am uitat de tochitura , sarmalute , mamaliguta ?

Ne ducem la job , avem target-uri si deadline , suntem cool cu romanoengleza noastra de balta , importam sarbatori cu sclipici si le dispretuim pe ale noastre traditii …

Dar ne dam mari , turistii ce va sa vina vor exact ce noi ignoram … asa ca vom angaja niste chinezi de calusar sau plugusor , caci noi am plecat un pic prin SpaniaItaliaFrantaETC sa invatam noi traditii … noi cuvinte …

, , , , , ,

  1. #1 by v on Februarie 12, 2011 - 07:20

    mi-e dor de orice tocanita romaneasca🙂
    poate de-aia nu ma grabesc nicaieri…

    • #2 by schtiel on Februarie 12, 2011 - 08:29

      Wow , una facuta la ceaun , pe inelele scoase din plita …

      Festina lente !

  2. #3 by Shayna on Februarie 12, 2011 - 08:51

    Mie nu mi-e dor de mancare niciodata!😀

    • #4 by schtiel on Februarie 12, 2011 - 09:04

      Eh , hai sa zicem dulciuri , ciocolata , altele …. trebuie sa fie o mica ispita pe undeva !

  3. #5 by memyselfandela on Martie 28, 2012 - 23:12

    Asta e alta ploaie de amintiri…🙂
    Mi-e dor de good-mood-food… de mancarea adevarata din copilarie….placinta aromata cu mere calite si de supa de rosii a matusii, facuta dintr-o galeata de rosii proaspete super coapte tocmai culese din gradina… de painea simpla de casa taiata pe piept si mancata cu usturoi sau ceapa intr-o zi de vara, in Ardeal…. de budinca de orez a bunicii… de aroma de chec marmorat facut de fratele mamei… de prajitura cu mar si tocanitza si ciulamaua facute de mama…. de tocanitza de ciuperci cu smantana facuta de tata, fie iertat….
    mi-e dor de copilarie si de acasa… si chiar si plecata din tara tot mai gatesc sarmale, salata traditionala de boeuf sau mancare ca acasa…. nu tot timpul, dar nu mi-am uitat radacinile…. asta pentru ca good-food pentru mine nu e mancarea care umple stomacul, ci inima…

    • #6 by schtiel on Martie 29, 2012 - 09:10

      cel mai de pret bun al nostru sunt amintirile … si ele nu ne parasesc , niciodata😀

  4. #7 by memyselfandela on Martie 29, 2012 - 13:28

    asa e…. si ma bucur ca e asa…. noi am fost binecuvantati cu parinti care ne-au iubit Schtiel, de asta ne sunt asa de dragi amintirile…😀😉

    • #8 by schtiel on Martie 29, 2012 - 14:07

      cine n-are batrani … nu prea poate sa-si cumpere … sunt lucruri care nu pot fi obtinute😀

      • #9 by memyselfandela on Martie 29, 2012 - 14:42

        😀 cat de multe lucruri tin de sansa in viata asta… fara numar….

      • #10 by schtiel on Martie 29, 2012 - 16:02

        sansa , aleator , ruleta … ruseasca😀

      • #11 by memyselfandela on Martie 29, 2012 - 16:56

        😀 toate drumurile duc la Moskova?

      • #12 by schtiel on Martie 29, 2012 - 19:13

        sa stii ca nu voit … dar asa iese😀

  1. Dragobete’s Day « schtiel

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: